întețire

română

Etimologie

Din a înteți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.te'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întețire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întețire	întețiri
Articulat	întețirea	întețirile
Genitiv-Dativ	întețirii	întețirilor
Vocativ	întețire	întețirilor

1. acțiunea de a (se) înteți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întreție
• rețineți

Referințe

• DEX '98 via DEX online