întoarcere

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a întoarce.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
întoarcere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întoarcere întoarceri
Articulat întoarcerea întoarcerile
Genitiv-Dativ întoarcerii întoarcerilor
Vocativ întoarcere întoarcerilor
  1. acțiunea de a (se) întoarce și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe