creanțier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din creanță + sufixul -ier.

Pronunție

  • AFI: /kre.an.ʦiˈer


Substantiv


Declinarea substantivului
creanțier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creanțier creanțiere
Articulat creanțierul creanțierele
Genitiv-Dativ creanțierului creanțierelor
Vocativ creanțierule creanțierelor
  1. registru în care se ține evidența creanțelor.


Traduceri

Etimologie

Din franceză créancier.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
creanțier
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creanțier creanțieri
Articulat creanțierul creanțierii
Genitiv-Dativ creanțierului creanțierilor
Vocativ creanțierule creanțierilor
  1. (rar) creditor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe