întretăiere
Etimologie
Din a (se) întretăia.
Pronunție
- AFI: /ɨn.tre.təˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului întretăiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | întretăiere | întretăieri |
| Articulat | întretăierea | întretăierile |
| Genitiv-Dativ | întretăierii | întretăierilor |
| Vocativ | întretăiere | întretăierilor |
- acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei.
- (concr.) loc unde se întretaie două elemente; intersecție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online