întrunire

română

Etimologie

Din a (se) întruni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tru'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întrunire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întrunire	întruniri
Articulat	întrunirea	întrunirile
Genitiv-Dativ	întrunirii	întrunirilor
Vocativ	întrunire	întrunirilor

1. acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online