întrunire

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) întruni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tru'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întrunire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întrunire întruniri
Articulat întrunirea întrunirile
Genitiv-Dativ întrunirii întrunirilor
Vocativ întrunire întrunirilor
  1. acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni).


Traduceri

Referințe