învățare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a învăța.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
învățare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățare învățări
Articulat învățarea învățările
Dativ-Genitiv învățării învățărilor
Vocativ învățare învățărilor
  1. acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat.


Traduceri

Anagrame

Referințe