învățare
Etimologie
Din a învăța.
Pronunție
- AFI: /ɨn.və'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învățare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învățare | învățări |
| Articulat | învățarea | învățările |
| Genitiv-Dativ | învățării | învățărilor |
| Vocativ | învățare | învățărilor |
- acțiunea de a (se) învăța și rezultatul ei; instruire, învățătură, studiu, învățat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online