ondula

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză onduler.

Pronunție

  • AFI: /on.du'la/


Verb


Conjugarea verbului
ondula
Infinitiv a ondula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ondulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să onduleze
Participiu ondulat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui.
    Suprafața apei se ondulează.
  2. a prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui.
  3. (v.tranz.) a da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații.
  4. (v.tranz.) a face cârlionți; a bucla, a încreți părul.
    Și-a ondulat părul.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe