ondula

română

Etimologie

Din franceză onduler.

Pronunție

• AFI: /on.du'la/

Verb

Conjugarea verbului ondula
Infinitiv	a ondula
Indicativ prezent pers. 1 sg.	ondulez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să onduleze
Participiu	ondulat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a avea o mișcare ondulatorie, a se legăna ca udele apei; a se undui.

   Suprafața apei se ondulează.

2. a prezenta un contur sinuos; a șerpui; a se arcui.
3. (v.tranz.) a da unei benzi, unei table formă de valuri, de ondulații.
4. (v.tranz.) a face cârlionți; a bucla, a încreți părul.

   Și-a ondulat părul.

Sinonime

• 1: undui
• 4: (se) bucla, (se) cârlionța, (se) inela, (se) încreți, (rar) (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) (se) scârlionți

Cuvinte derivate

• ondulare
• ondulat
• ondulație, ondulațiune
• ondulă

Cuvinte apropiate

• undui
• unduios
• unduire

Traduceri

a se legăna (ca undele, ca valurile de apă)

engleză: undulate (English) esperanto: ondumi (Esperanto) franceză: onduler (français) germană: wallen (Deutsch) italiană: ondulare (italiano)

neerlandeză: onduleren (Nederlands) portugheză: ondear (português) spaniolă: ondear (español) suedeză: bölja (svenska)

a (se) face bucle

engleză: wave (English) franceză: onduler (français) italiană: ondulare (italiano)

portugheză: ondular (português) spaniolă: ondular (español)

Referințe

• DEX online