învăpăiere
română
Etimologie
Din a (se) învăpăia.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului învăpăiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învăpăiere | învăpăieri |
| Articulat | învăpăierea | învăpăierile |
| Genitiv-Dativ | învăpăierii | învăpăierilor |
| Vocativ | învăpăiere | învăpăierilor |
- acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei; aprindere; (fig.) înflăcărare, ardoare, însuflețire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- ↑ Sunetul pronunțat este alofon al consoanei /m/, v. Vasiliu, E., Fonologia Limbii Române, 1965, p. 125.