învinuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) învinui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.nu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
învinuit
Singular Plural
Masculin învinuit învinuiți
Feminin învinuită învinuite
Neutru învinuit învinuite
  1. care este sau a fost învinuit.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
învinuit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învinuit învinuiți
Articulat învinuitul învinuiții
Genitiv-Dativ învinuitului învinuiților
Vocativ învinuitule învinuiților
  1. persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât.


Traduceri

Referințe