Sari la conținut

înzăvorî

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în + zăvor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.zə.vo'rɨ/


Verb


Conjugarea verbului
înzăvorî
Infinitiv a înzăvorî
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înzăvorăsc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înzăvorască
Participiu înzăvorât
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (tehn.) a împiedica intenționat mișcarea unei piese față de alta cu ajutorul unor mecanisme de închidere.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe