œil
Aspect
Vezi și : oeil |
(français)
Variante
- (nestandardizat) oeil
Etimologie
Din franceză medie œil, care provine din franceză veche oil, uel, ueil < latină populară oclus, din latină oculus („ochi”), din proto-italică *okʷelos. Este dublet al lui oculus.
Înrudit cu catalană ull, italiană occhio, occitană uèlh, portugheză olho, română ochi și spaniolă ojo.
Pronunție
Substantiv
- (anat., oftal.; cu pluralul yeux) ochi
- (p.meton.; cu pluralul yeux) ochi (de animale, de dispozitive optice, de elemente mecanice, etc.)
- (p.ext.) viziune
- (tipogr.; cu pluralul œils) glifă
- (spec.; cu pluralul œils) ureche (de ac)
Sinonime
- 1-2: (anat.) (pop.) calot, (argou, la pl.) châsses, (înv.) coquillard, (pop.) mirette, (limbajul copiilor) neuneuil, (fam.) quinquet, (argou) robert, (argou, la pl.) vasistas
- 3: regard
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- binocle
- binoculaire
- monocle
- oculaire
- oculariste
- oculiste
- oculistique
- oculogyre
- oculogyrie
- oculo-motricité
- oculus
Locuțiuni
locuțiuni