șansonetist

română

Etimologie

Din șansonetă + sufixul -ist.

Pronunție

• AFI: /ʃan.so.ne'tist/

Substantiv

Declinarea substantivului șansonetist
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șansonetist	șansonetiști
Articulat	șansonetistul	șansonetiștii
Genitiv-Dativ	șansonetistului	șansonetiștilor
Vocativ	șansonetistule	șansonetiștilor

1. persoană care compune sau interpretează șansonete.

Cuvinte derivate

• șansonetistă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online