compune
Aspect
Etimologie
Din latină componere (după pune).
Pronunție
- AFI: /kom.ˈpu.ne/
Verb
Conjugarea verbului (se) compune | |
Infinitiv | a (se) compune |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) compun |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) compună |
Participiu | compus |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) (despre elementele unui întreg) a forma, a alcătui un întreg.
- Elemente care compun un ansamblu.
- (v.refl.) (despre un întreg) a fi alcătuit, a consta din...
- Blocul este compus din două corpuri.
- a crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc.
Sinonime
- 1: alcătui, constitui, forma, (rar) întocmi, (înv.) înforma, săvârși
- 2: (se) alcătui, avea, consta
- 3: crea, redacta
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a crea; a alcătui
|