Sari la conținut

compune

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină componere (după pune).

Pronunție

  • AFI: /kom.ˈpu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) compune
Infinitiv a (se) compune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) compun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) compună
Participiu compus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (despre elementele unui întreg) a forma, a alcătui un întreg.
    Elemente care compun un ansamblu.
  2. (v.refl.) (despre un întreg) a fi alcătuit, a consta din...
    Blocul este compus din două corpuri.
  3. a crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe