șeruitor

română

Etimologie

Din a șerui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃe.ru.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului șeruitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șeruitor	șeruitoare
Articulat	șeruitorul	șeruitoarele
Genitiv-Dativ	șeruitorului	șeruitoarelor
Vocativ	șeruitorule	șeruitoarelor

1. cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online