șeruitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a șerui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʃe.ru.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
șeruitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șeruitor șeruitoare
Articulat șeruitorul șeruitoarele
Genitiv-Dativ șeruitorului șeruitoarelor
Vocativ șeruitorule șeruitoarelor
  1. cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.


Traduceri

Referințe