șlefuitoare

română

Etimologie

Din șlefuitor.

Pronunție

• AFI: /ʃle.fu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului șlefuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șlefuitoare	șlefuitoare
Articulat	șlefuitoarea	șlefuitoarele
Genitiv-Dativ	șlefuitoarei	șlefuitoarelor
Vocativ	șlefuitoareo	șlefuitoarelor

1. persoană specializată în șlefuire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online