șlefuitor

română

Etimologie

Din a șlefui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃle.fu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului șlefuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șlefuitor	șlefuitori
Articulat	șlefuitorul	șlefuitorii
Genitiv-Dativ	șlefuitorului	șlefuitorilor
Vocativ	șlefuitorule	șlefuitorilor

1. persoană specializată în șlefuire.

Cuvinte derivate

• șlefuitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online