șopăi

română

Etimologie

Din șopa + sufixul -ăi.

Pronunție

• AFI: /ʃo.pə'i/

Verb

Conjugarea verbului șopăi
Infinitiv	a șopăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șopăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șopăiască
Participiu	șopăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (fam.) a vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti.

Cuvinte derivate

• șopăială
• șopăire

Locuțiuni

• (loc.adv.) Pe șopăite = în șoaptă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apoși
• spoia

Referințe

• DEX '98 via DEX online