șoaptă

română

Etimologie

Din a șopti (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'ʃo̯ap.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului șoaptă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șoaptă	șoapte
Articulat	șoapta	șoaptele
Genitiv-Dativ	șoaptei	șoaptelor
Vocativ	șoaptă	șoaptelor

1. vorbire cu voce înceată, șoptire; (p.ext.) vorbă sau comunicare rostită pe șoptite.
2. murmur de glasuri care șoptesc; (fig.) susur, freamăt, șopot.
3. (la pl.) calomnii, bârfeli, clevetiri.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) În șoaptă = încet, în taină, abia auzit.

Traduceri

Traduceri

rusă: шёпот (русский) m.

Anagrame

• apătos
• ospăta

Referințe

• DEX '98 via DEX online