șoaptă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a șopti (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'ʃo̯ap.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șoaptă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoaptă șoapte
Articulat șoapta șoaptele
Genitiv-Dativ șoaptei șoaptelor
Vocativ șoaptă șoaptelor
  1. vorbire cu voce înceată, șoptire; (p.ext.) vorbă sau comunicare rostită pe șoptite.
  2. murmur de glasuri care șoptesc; (fig.) susur, freamăt, șopot.
  3. (la pl.) calomnii, bârfeli, clevetiri.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe