șperțui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din șperț + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃper.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șperțui
Infinitiv a șperțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șperțuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șperțuiască
Participiu șperțuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da șperț; a mitui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe