șperțui

română

Etimologie

Din șperț + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃper.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului șperțui
Infinitiv	a șperțui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șperțuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șperțuiască
Participiu	șperțuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da șperț; a mitui.

Cuvinte derivate

• șperțuială

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• preștiu
• șerpuit

Referințe

• DEX '98 via DEX online