mitui

română

Etimologie

Din mită + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /mi.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului mitui
Infinitiv	a mitui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mituiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mituiască
Participiu	mituit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a da cuiva mită.

Cuvinte derivate

• mituială
• mituire
• mituitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• iuțim

Referințe

• DEX '98 via DEX online