șurubar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din șurub + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.ru'bar/


Substantiv


Declinarea substantivului
șurubar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șurubar șurubari
Articulat șurubarul șurubarii
Genitiv-Dativ șurubarului șurubarilor
Vocativ șurubarule șurubarilor
  1. (reg.) meseriaș care face canele.
  2. persoană care supraveghează funcționarea alambicului.
  3. epitet pentru o persoană care folosește șiretlicuri, șmecherii; sforar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe