șurub
Variante
Etimologie
Din germană dialectală Schrube.
Pronunție
- AFI: /ʃu'rub/
Substantiv
| Declinarea substantivului șurub | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șurub | șuruburi |
| Articulat | șurubul | șuruburile |
| Genitiv-Dativ | șurubului | șuruburilor |
| Vocativ | șurubule | șuruburilor |
- tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism.
- nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire.
- (fig.) vârtej de apă.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele
- A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online