șiretlic
Etimologie
Din turcă șirretlik.
Pronunție
- AFI: /ʃi.reˈtlik/
Substantiv
| Declinarea substantivului șiretlic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șiretlic | șiretlicuri |
| Articulat | șiretlicul | șiretlicurile |
| Genitiv-Dativ | șiretlicului | șiretlicurilor |
| Vocativ | șiretlicule | șiretlicurilor |
- procedeu, faptă de om șiret; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online