șurubui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șurub + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃu.ru.bu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șurubui
Infinitiv a șurubui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
șurubuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să șurubuiască
Participiu șurubuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a înșuruba.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri


Traduceri

Referințe