șurubui

română

Etimologie

Din șurub + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃu.ru.bu'i/

Verb

Conjugarea verbului șurubui
Infinitiv	a șurubui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	șurubuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să șurubuiască
Participiu	șurubuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a înșuruba.

Cuvinte derivate

• șurubuire

Expresii

• A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online