țâră

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /'ʦɨ.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țâră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țâră	țâre
Articulat	țâra	țârele
Genitiv-Dativ	țârei	țârelor
Vocativ	țâră	țârelor

1. (pop.) ruptură, zdreanță.

Cuvinte derivate

• țârică
• țârișoară
• țârucă

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) O țâră = puțin, nițel.

Expresii

• A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arta
• arat
• rata

Referințe

• DEX '98 via DEX online