țar

română

Etimologie

Din rusă цар (țar).

Pronunție

• AFI: /ʦar/

Substantiv

Declinarea substantivului țar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țar	țari
Articulat	țarul	țarii
Genitiv-Dativ	țarului	țarilor
Vocativ	țarule	țarilor

1. titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu.

Cuvinte derivate

• țarat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online