țevui

română

Etimologie

Din țeavă + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʦe.vu'i/

Verb

Conjugarea verbului țevui
Infinitiv	a țevui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țevuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țevuiască
Participiu	țevuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică.

Cuvinte derivate

• țevuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online