Sari la conținut

țincar

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ținc + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʦin'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
țincar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țincar țincari
Articulat țincarul țincarii
Genitiv-Dativ țincarului țincarilor
Vocativ țincarule țincarilor
  1. (reg.; depr.) copil, țânc.


Traduceri

Anagrame

Referințe