țistui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din țist + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʦis.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
țistui
Infinitiv a țistui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
țistuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să țistuiască
Participiu țistuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) a recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”).
  2. (v.tranz.) a domoli, a potoli (pe cineva).
  3. (v.intranz.) (despre gloanțe) a șuiera.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe