δόντι

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

greacă

(Ελληνικά)

Etimologie

Din greacă bizantină δόντιν (dóntin), δόντιον (dóntion) < greacă antică *ὀδόντιον (*odóntion), diminutiv al lui ὀδούς, ὀδόντος (odoús, odóntos, „colț”).

Pronunție

  • AFI: /ˈðɔn.di/


Substantiv

δόντι (dónti)

Declinarea substantivului
δόντι
n. Singular Plural
Nominativ δόντι δόντια
Genitiv δοντιού δοντιών
Acuzativ δόντι δόντια
Vocativ δόντι δόντια
  1. (anat.) dinte
  2. (zool.) colț (de elefant, de mistreț etc.)
  3. (bot., alim.) cățel (de usturoi)

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe