θόρυβος
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică θόρῠβος (thórubos, „gălăgie”), care este probabil înrudit cu θρῦλος (thrûlos, „murmur”) < de origine pre-greacă.
Pronunție
- AFI: /ˈθo.ɾi.vos/
Substantiv
θόρυβος (thóryvos)
| Declinarea substantivului θόρυβος | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | θόρυβος | θόρυβοι |
| Genitiv | θορύβου | θορύβων |
| Acuzativ | θόρυβο | θορύβους |
| Vocativ | θόρυβε | θόρυβοι |