tumult

română

Etimologie

Din franceză tumulte < latină tumultus.

Pronunție

• AFI: /'tu.mult/

Substantiv

Declinarea substantivului tumult
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tumult	tumulturi
Articulat	tumultul	tumulturile
Genitiv-Dativ	tumultului	tumulturilor
Vocativ	tumultule	tumulturilor

1. zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm.
2. învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape.
3. (fig.) agitație, tulburare, zbucium sufletesc.

Traduceri

zgomot mare

daneză: tumult (dansk) c.

engleză: tumult (English)

Referințe

• DEX '98 via DEX online