κύριος
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică κύριος (kúrios) < compus din κῦρος (kûros, „superioritate, dominație”) + -ιος (-ios).
Pronunție
- AFI: /ˈci.ɾi.os/
Substantiv
κύριος (kýrios)
| Declinarea substantivului κύριος | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | κύριος | κύριοι |
| Genitiv | κυρίου | κυρίων |
| Acuzativ | κύριο | κυρίους |
| Vocativ | κύριε | κύριοι |
Sinonime
Cuvinte apropiate
Descendenți
- română: chir
Vezi și
Adjectiv
κύριος (kýrios)
| Declinarea adjectivului κύριος | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | κύριος | κύριοι |
| Feminin | κύρια | κύριες |
| Neutru | κύριο | κύρια |