φωτιά
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă bizantină φωτία (phōtía), care provine din greacă antică φῶς (phôs) < variantă a lui φᾰ́ος (pháos, „lumină”) < din protogreacă *pʰáos.
Pronunție
- AFI: /foˈtça/
Substantiv
φωτιά (fotiá)
| Declinarea substantivului φωτιά | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | φωτιά | φωτιές |
| Genitiv | φωτιάς | φωτιών |
| Acuzativ | φωτιά | φωτιές |
| Vocativ | φωτιά | φωτιές |
- foc
- incendiu
- ξέσπασε μεγάλη φωτιά στο δάσος.
- (p.ext.) flacără
- (p.ext.) foc (de țigară)
- Δεν έχω φωτιά.
Sinonime
- 1: πυρ