țigară

română

Etimologie

Din germană Zigarre.

Pronunție

• AFI: /ʦi'ga.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului țigară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țigară	țigări
Articulat	țigara	țigările
Genitiv-Dativ	țigării	țigărilor
Vocativ	țigară	țigărilor

1. sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; țigaretă.

Cuvinte derivate

• țigărar

Cuvinte compuse

• țigară de foi

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agrăit
• argați
• garați
• girata
• grăita
• atragi
• grația
• râgâit

Referințe

• DEX '98 via DEX online