φύλλο
(Ελληνικά)
Etimologie
Din greacă antică φύλλον (phúllon, „frunză”), cu unele sensuri ca împrumuturi semantice din franceză feuill și italiană carte.
Pronunție
- AFI: /ˈfi.lo/
Substantiv
φύλλο (fýllo)
| Declinarea substantivului φύλλο | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ | φύλλο | φύλλα |
| Genitiv | φύλλου | φύλλων |
| Acuzativ | φύλλο | φύλλα |
| Vocativ | φύλλο | φύλλα |
- (bot.) frunză; (spec.) fir (de iarbă)
- τα φύλλα των δέντρων
- foaie, coală (de hârtie)
- (publ.) ediție, ziar, revistă
- (tehn.) foiță (de metal)
- (gastr., alim.) foaie (de aluat), foitaj
- (jocuri de cărți) carte de joc