De la Wikționar, dicționarul liber
(русский)
Etimologie
Din proto-slavă *čaplja.
Substantiv
цапля (cáplja)
- bâtlan
- (fig.) persoană înaltă și slabă, țâr
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ |
цапля |
цапли |
| Genitiv |
цапли |
цапель |
| Dativ |
цапле |
цаплям |
| Acuzativ |
цаплю |
цапель |
| Instrumental |
цаплей, цаплею |
цаплями |
| Prepozițional |
цапле |
цаплях |
