Crăciun
Sari la navigare
Sari la căutare
![]() |
română
Etimologie
Origine foarte discutată. Fonetismul din macedoromână indică un etimon latin, care trebuie să fie latină creatio, -onis („naștere”) < creātiōnem, cu sensul de „copil”, ca în sardă criatzione (Wagner 90), confer spaniolă criazón, crio.
Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvânt ca nume de botez și de familie, iar mai târziu personificarea sărbătorii.
Pronunție
- AFI: /krə'ʧjun/
Nume propriu
Declinarea substantivului Crăciun | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Crăciun | Crăciunuri |
Articulat | Crăciunul | Crăciunurile |
Genitiv-Dativ | Crăciunului | Crăciunurilor |
Vocativ | - | - |
- (bis.) sărbătoare creștină care celebrează, la 25 decembrie, nașterea lui Cristos.
- De Crăciun se merge la colindat.
- În ziua de Crăciun.
Sinonime
- (bis.) (înv.) născut
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Vezi și
Traduceri
sărbătoarea creștină a Nașterii Domnului
|
|