celebra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză célébrer < latină celebrare.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.le.ˈbɾa/


Verb


Conjugarea verbului
celebra
Infinitiv a celebra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
celebrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să celebreze
Participiu celebrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată, în special o căsătorie; a oficia.
    A celebra o căsătorie.
  2. a sărbători (aducând elogii) un eveniment însemnat, o persoană etc.
    A celebra ziua declarării.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe