Kellner

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germană medie de sus kelnære, care provine din gotică kelnere, kelenāri < inevitabil din latină cellenarius, din cellerarius, din cellarium („subsol, beci, pivniță, celar”). Confer și Keller.

Pronunție

  • AFI: /ˈkɛlnɐ/


Substantiv


Declinarea substantivului
der Kellner
m. Singular Plural
Nominativ der Kellner die Kellner
Acuzativ den Kellner die Kellner
Dativ dem Kellner den Kellnern
Genitiv des Kellners der Kellner
  1. chelner, ospătar
    Der Kellner hat heute aber viel zu tun.
  2. (înv.) chelar
  3. (înv.) stăpân, gospodar, căsar
  4. (înv.) curtean
  5. (înv.) copil de casă, paj

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe