curtean

română

Etimologie

Din curte + sufixul -ean.

Pronunție

• AFI: /kur'te̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului curtean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	curtean	curteni
Articulat	curteanul	curtenii
Genitiv-Dativ	curteanului	curtenilor
Vocativ	curteanule	curtenilor

1. persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran.
2. (înv.) oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii.

Cuvinte derivate

• curteancă
• curteană
• curtenesc
• curteni
• curtenie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• centaur
• centura
• curante
• cărunte
• cârnuțe
• cernuta
• curenta
• centrau

Referințe

• DEX '98 via DEX online