ospătar
Sari la navigare
Sari la căutare

română
Etimologie
Din ospăta + sufixul -ar.
Pronunție
- AFI: /os.pə'tar/
Substantiv
Declinarea substantivului ospătar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ospătar | ospătari |
Articulat | ospătarul | ospătarii |
Genitiv-Dativ | ospătarului | ospătarilor |
Vocativ | ' | ' |
- angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației.
- (înv.) patron al unui birt, al unei ospătării.
- Ospătar la un han.
Sinonime
Cuvinte derivate
- ospăta
- ospătare
- ospătariț
- ospătarnic
- ospătat
- ospătăreasă
- ospătăreț
- ospătărie
- ospătăriță
- ospătător
- ospătătură
- ospătos
- ospăț
Cuvinte apropiate
Traduceri
chelner
|
|