ospătar
Etimologie
Din ospăta + sufixul -ar.
Pronunție
- AFI: /os.pə'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului ospătar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ospătar | ospătari |
| Articulat | ospătarul | ospătarii |
| Genitiv-Dativ | ospătarului | ospătarilor |
| Vocativ | ' | ' |
- angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației.
- (înv.) patron al unui birt, al unei ospătării.
- Ospătar la un han.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
chelner
|
|