ospătar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un ospătar

română

Etimologie

Din ospăta + sufixul -ar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ospătar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ospătar ospătari
Articulat ospătarul ospătarii
Dativ-Genitiv ospătarului ospătarilor
Vocativ ' '
  1. angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației.
  2. (înv.) patron al unui birt, al unei ospătării.
    Ospătar la un han.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe