Magyar

Vezi și : magyar

engleză

(English)

Etimologie

Din maghiară magyar < proto-ugrică *mańć- („om, persoană”).

Pronunție

• AFI: /'mæɡjɒr/
• AFI: /'mɒdjɒr/

Adjectiv

Magyar (necomparabil)

1. maghiar, ungar, unguresc

Sinonime

• Hungarian, (rar) Hungarish

Cuvinte derivate

• Magyarise, Magyarize

Substantiv

Magyar, pl. Magyars

1. maghiar, maghiară, ungur, ungură, unguroaică

Sinonime

• Hungarian

Nume propriu

Magyar

1. (lingv.) (limba) maghiară, ungară

Sinonime

• (lingv.) Hungarian, (rar) Hungarish

Vezi și

• Estonian
• Finnish

Anagrame

• margay

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary