abacă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză abaque < latină abacus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
abacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ abacă abace
Articulat abaca abacele
Dativ-Genitiv abacei abacelor
Vocativ ' '
  1. (arhit.) placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.

Sinonime


Traduceri

Referințe