abbrancare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din a- +‎ branca („gheară; ramură”) +‎ -are. Confer romagnolă abranchêr, branchêr.

Pronunție

• AFI: /abbranˈkare/

Verb

1. a apuca, a înhăța

Sinonime

• afferrare, accalappiare, acciuffare, agguantare, catturare, prendere

Antonime

• lasciare, mollare

Cuvinte derivate

• abbrancarsi

Cuvinte apropiate

• branca

Etimologie

Din a- +‎ branco („turmă”) +‎ -are.

Verb

1. (agr.) a merge în turmă, a duce la pășune

Sinonime

• (agr.) imbrancare

Cuvinte derivate

• abbrancarsi

Cuvinte apropiate

• branco

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario