abdica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză abdiquer < latină abdicare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
abdica
Infinitiv a abdica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
abdic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să abdice
Participiu abdicat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a renunța la tron.
  2. (fig.) a renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților).

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din abdicare.

Pronunție


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular le prezent pentru abdicare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abdicare.