renunța

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză renoncer < latină renuntiare.

Pronunție

  • AFI: /re.nun'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
renunța
Infinitiv a renunța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
renunț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să renunțe
Participiu renunțat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva).
    A renunța la o pretenție.
    A renunța la fumat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe