abnega

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină abnegare.

Pronunție

  • AFI: /ab.ne'ga/


Verb


Conjugarea verbului
abnega
Infinitiv a abnega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
abneg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să abnege
Participiu abnegat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe