absolvire
Etimologie
Din a absolvi.
Pronunție
- (asimilare) AFI: /ap.solˈvi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului absolvire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absolvire | absolviri |
| Articulat | absolvirea | absolvirile |
| Genitiv-Dativ | absolvirii | absolvirilor |
| Vocativ | absolvireo | absolvirilor |
- acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.
Sinonime
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online