absolvire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a absolvi.

Pronunție

  • AFI: /ab.sol'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
absolvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absolvire absolviri
Articulat absolvirea absolvirile
Dativ-Genitiv absolvirii absolvirilor
Vocativ absolvireo absolvirilor
  1. acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.

Sinonime

Sinonime


Traduceri

Referințe