absolvent

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Absolvent < latină absolvens, absolventis.

Pronunție

  • AFI: /ab.sol'vent/


Substantiv


Declinarea substantivului
absolvent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absolvent absolvenți
Articulat absolventul absolvenții
Genitiv-Dativ absolventului absolvenților
Vocativ absolventule absolvenților
  1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe